Un spatiu spiritual, de regasire interioara si relaxare sufleteasca aflat in inima Iasului, cartierul Targusor. Aici se afla si.mormantul familei Sturza. Biserica este incapatoare, frumoasa, inalta, cu un interior sculptat si pictat ce.iti va ramine in memorie, cu siguranta.

Este un edificiu monumental , impresionant pentru orice privitor. Poartă numele Vornicului Ursu Bărboi care în 1615 a ridicat prima biserică. În anul 1969 devine mănastire şi este înprejmuită cu zid.Turnul clopotniță este construit în jurul anului 1730.Avariată grav de cutremurele din 1821 şi 1829 biserica este demolată şi se construiește actualul lăcaș de cult. Mănăstirea avea moşii întinse, vii, case, dughene care asigurau venituri mari.După secularizarea averilor mănăstireşti (1863) devine biserică parohială, aşa cum este și în zilele noastre.

Actualul edificiu a fost ridicat în anii 1841-1844, de arhitectul Andrei Karidis (ajutat de grecii Anastasie si Gheorghe din Aparhia Sisanion), cu sprijnul financiar oferit de logofătul Dimtirie Sturdza și de soţia sa Elencu. Numele bisericii provine însa de la un asezamânt mai vechi, ridicat pe același loc, în perioada 1613-1615, de marele vornic al Ţării de Jos, Ursu Bărboi, din neamul Sturdzestilor (Iftimi: 48). Vornicul fiind însă executat în 1615 de Ștefan Tomșa, pentru participarea la o rebeliune, rudele sale preiau administrarea bisericii. Astfel, după 12 martie 1669, ea era transformată în mânăstire, împrejmuită cu zid și închinată ca metoh (până în 1822), Vatopedului din muntele Athos (Erhan: 125). Avariată de cutremurul din 10 februarie 1821 și mai ales de acela din 26 noiembrie 1829, vechea zidire devenea impracticabilă (Erhan: 125). Prin urmare, era darâmată și înlocuită cu edificiul conceput de Karidis. Acestuia i se datorează și icoana Sfinților Apostoli Petru si Pavel, sculptată de arhitect în marmură albă (1841) și plasată în pridvor, deasupra ușii de la intrare (Monumente: 378). Pe peretele sudic al naosului, se află monumentul funerar al Sturzestilor (construit de logofătul Constantin Sturdza), cu două embleme: una reprezentând stemele Moldovei și Ţării Românești, cu un glob deasupra, iar cealaltă înfățișând leul familiei, cu deviza utroque clarescere pulcherum (Monumente: 380). Lânga monument, pe partea dreaptă, se găsește mormântul lui Ioniţă Sandu Sturdza, primul domn pamântean de dupa perioada fanariotă (1822-1828). Iar într-o mică nișă, săpată în perete, este mormântul lui Alecu Russo (m. 5 feb.1859), marcat de oRussoă de marmură neagră, nefixată în perete, cu urmatoarea inscripție: „Alecu Russo, 17 martie 1819 – 14 februarie 1859, ale carui oseminte au fost mutate de lânga zidul de afară în Sf. Biserică, în semn de patriotică recunoștință” (Erhan: 128). Biserica Bărboi  a fost restaurată în perioada 1980-1988 și resfinţită la 27 noiembrie 1988 de mitropolitul din acea vreme, Teoctist. În actuala casă parohială a funcţionat, din 1834, Institutul de educaţia fetelor, întemeiat de Mihail Sturdza. Se spune că arhitectul edificiului, Andrei Karidis, ar fi murit în mizerie chiar într-o odaita din turnul de la intrare (Fecheci: 69). Pentru înmormântarea lui Alecu Russo s-au trimis vreo „200 bileturi de invitaţii”, ritualul fiind îndeplinit de un arhimandrit și trei preoți. Iniţial, scriitorul era îngropat în afara bisericii Bărboi, locul fiind marcat de o cruce din lemn si un grilaj din același material (DimaCreanga). În casa parohială din incinta complexului Bărboi a locuit, timp de doi ani, diaconul Ion Creangă. Lânga biserică se afla un monument pe care primaria orasului îl ridica în 1895, în amintirea Bisericii Sf. Vineri, existentă, pâna în 1879, pe locul ocupat acum de Hala Centrală. Unii cred că acea cruce din vârful monumentului ar fi aparținut chiar edificiului dispărut. În aceeași zonă se găsește și „Casa de ape”, restaurată în 1987, care serveste acum ca lumânarar.

Pe la inceputul veacului al XVII-lea (1611-1615) Ursu Barboi, boier din neamul Sturdzestilor si mare voinic al Tarii de Jos, a ridicat o biserica in stilul obisnuit al bisericilor moldovenesti, cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel. De la 1669 devinde manastire, fiind inchinata manastirii Vatopedu de la Athos, pana in anul 1822. Actulala biserica Barboi a fost construita intre anii 1841-1844, ctitor principal fiind atunci marele logofat Dimitrie Sturza. Lucrarile au fost conduse de arhitectul Andrei Karidis, ajutat de Athanasie si Georgie "din provincia Sisani". La aceasta biserica a slujit diaconul ion Creanga, iar in casa parohiala a functionat in anul 1834, Institutul de educatia fetelor, infiintat de domnitorul Mihail Sturza. Intre anii 1982-1986 s-au efectuat ample lucrari de restaurare, biserica fiin resfintita la 27 noiembrie 1988 de catre Prea Fericitul Patriarh Teoctist.

O biserică cu verdeață multă și liniște în centrul orașului!